Legenda contelui Dracula

     Dracula, reprezintă un personaj fictiv, numele acestuia provenind din porecla dată lui Vlad Ţepeş, domnitor al Ţării Româneşti între 1456-1462 şi în anul 1467, pe care din motive politice istoricii vremii îl descriu ca un despot nemilos şi însetat de sange. Astfel, personajul Contele Dracula apare pentru prima dată în romanul “Dracula” scris de scriitorul irlandez Bram Stoker şi publicat în 1897 în Anglia. Originea numelui Dracula reiese din denumirea dată unui ordin al cruciatilor, Ordinul Dragonului, cu care au fost asociaţi atât Vlad Ţepeş cât şi tatăl sau Vlad Dracul (membru, de altfel, al acestui ordin). Restul mitului Dracula se datorează influenţei legendelor şi credinţelor populare transilvane despre stafii şi vampiri.

     Contele Dracula imaginat de Stoker este un vampir în vârstă de secole, un nobil transilvan, care se pretinde a fi un secui descendent al hunului Attila. Acesta locuiește în ruinele unui castel situat undeva în Munţii Carpaţi. Conversaţiile purtate cu personajul Jonathan Harker îi oferă Contelui Dracula ocazia de a se arăta deosebit de mândru de cultura sa nobilă, de interesul pentru trecutul său. Se pare că Dracula ar fi studiat Magia Neagră la Academia Scholomance din Munţii Carpaţi, nu departe de oraşul Sibiu (mai târziu cunoscut ca Hermannstadt).